Fraierii din viata noastra ...

stiu ca ma repet, dar in fiecare zi ma gandesc la blogul meu ... dar nu am timp fizic sa scriu, ca sa nu mai vorbesc de a ma si gandi la anumite aspecte din viata din jurul meu ...

ma trezesc ca iau decizii foarte rapid, ca m-am obisnuit sa reactionez pe moment, ca nu am timp sa stau sa analizez totul asa cum imi place mie (sau imi placea) ... singurul moment in care pot sa fiu eu singura cu mie este inainte de a adormi, ceea ce este foarte frustrant din multe puncte de vedere. in primul rand, nu pot sa adorm. nu am mai reusit sa adorm cum trebuie de foarte, foarte mult timp. dupa ce ca si asa ma culc foarte tarziu, mai si stau alte sute de minute cu ochii pe pereti. si incerc sa imi spun: "trebuie sa dormi! nu te mai gandi la nimic! go away!", dar chiar nu functioneaza (go figure :p).

in al doilea rand, nici nu rezolv nimic gandindu-ma atunci (doar ca nu pot sa ma opresc). pentru ca de cele mai multe ori, uit tot ce am avut in minte pana a doua zi dimineata, sau imi amintesc doar daca fac asocieri. si e foarte obositor (again).

revenind totusi la ceea ce vroiam sa scriu cu aceasta postare. vorbeam intr-o seara cu un prieten pe balcon despre relatii in general si despre relatiile noastre (sau asa zise relatii, pentru ca unele sunt doar in stadiu de "wanna be").

sunt atatea lucruri ciudate care se intampla in jurul nostru si noi nu stiu cat de mult ne dam seama de ele. sau cat de mult le intelegem. de foarte multe ori, ramanem fixati pe o anumita persoana, fara sa cunoastem de fapt adevaratul motiv sau chiar fara sa constientizam "obsesia" noastra pentru ea. pot fi atatea explicatii pentru acest lucru ... se poate ca persoana respectiva sa ne fi refuzat si sa ramanem fixati tocmai din acest motiv. sau poate vrem sa incercam, pentru a nu ramane cu vesnica intrebare din capul nostru: cum ar fi fost? poate ne-am indragostit (sau asa credem) si ne gandim ca ne-am pierdut sufletul pereche. poate pur si simplu ne complacem in situatia de a ne gandi (bietii de noi) ca avem pe cineva la care sa visam si pe care sa iubim in secret. ne amagim cu sperante, ne blocam in suspine, ne retragem in cafenele si ne inecam in bere. ne sunam prietenii, facem terapie, dar nu iesim din situatie. si cum sa iesim, daca noi avem un singur lucru in minte? nici nu am putea sa vedem altceva in fata noastra, pentru ca stam protejati intr-un balon mare, intitulat: "eu sufar".melancolia din sufletele noastre ...

iar apoi mai sunt si marii "F"-i din viata noastra ... fraierii. acele persoane care nici daca le-ai desena sageti sau ti-ai scrie pe frunte sau ti-ai tatua pe tricou nu si-ar da seama ca tot ce au nevoie este chiar in tine (poate fac partea din cei de care scriam mai sus). te ignora de-a dreptul, nu vad ce au in fata (sau poate nu vor sa vada), trec peste tine ca si cum ai fi insignifiant, un simplu amic.

am ajuns la concluzia ca toti avem cel putin un "F" in viata noastra, ca este inevitabil sa nu ne lovim de ei si ca suntem si noi, cu siguranta, la randul nostru, un "F" pentru cineva. cateodata te intrebi ce ai putea sa faci mai mult ca sa remarce ce vrei tu de fapt, ca existi, ca ai face orice pentru el, ca vrei ceva mai mult, ca nu esti subtila doar de dragul de a fi. cel mai ciudat este atunci cand si el reactioneaza, cand vezi ca te ajuta si tine la tine, ca orice il rogi iti indeplineste, ca va intalniti si discutati serios despre orice. si atunci, ce sa mai intelegi?

din pacate, este si un fir foarte subtire intre prietenie si iubire, intre amic si prieten, incat nu stiu daca cineva poate spune clar cand se termina una si incepe cealalta. se spune ca un barbat si o femeie nu pot fi niciodata prieteni fara ca vreunul dintre ei sa nu simta ceva mai mult pentru celalalt. tind sa cred acest lucru, desi am foarte multi prieteni barbati. o data ce ai trecut de un anumit nivel de intimitate, e greu sa mai urmaresti unde duce firul si in ce parte inclina mai mult. cel mai corect de fapt ar fi sa spunem ca depinde de situatia (hai sa nu generalizam).

ca mesaj de final pentru fraierii din viata noastra ... nu stiu cat de mult gresiti voi, nu stiu cat de mare vina avem si noi ca nu facem uneori lucruile sa fie mult mai clare. dar incercati sa fiti atenti in jurul vostru, sa nu ignorati orice semn (nici sa nu interpretati acuma pana la o diseca firul in 14 ca nici asa nu e ok), sa va ganditi mai bine inainte de a spune sau face un lucru, si poate cel mai important, sa comunicati (nu sa vorbiti, ca asta poate sa faca oricine). si incercati pe cat posibil, mai ales atunci cand sunteti constienti de asta, sa nu ne faceti sa suferim.

somn usor (ma pun sa dorm intr-un final). revin :)