Balconul ...

cand spun ceva despre balconul meu, se aude un freamat in mintea mea si in saracul meu sufletel ... se aude un freamat si in amintirile prietenilor ... se tulbura multe.

mi-e atat de drag balconul meu. voi stiti de ce. doamne, cate s-au intamplat intr-un singur an! cate amintiri si ce melancolie ma apuca trecand pe langa el. si trec, in fiecare zi. si vad scaunele acum aruncate la intamplare, si oglinda de pe peretele dinauntru. este gol.

parca o data cu plecarea mea, a ramas si el privind in urma trist. e gol si sec, stiind ca am luat eu cu mine tot ceea ce a fost acolo.

balconul ... care a impartit atatea cu mine si cu multi altii. nu este clipa care sa nu implice balconul, nici o furtuna, nici un nor, nici o raza de soare ... totul se leaga.

si inca ma cheama ... chiar mi-am spus ca voi merge intr-o dimineata si o sa beau cafeaua, si o sa fumez linistita tigara, si o sa-mi chemi pe rand cate un prieten, si o sa ne uitam impreuna la lumea din jur, si o sa povestim, si o sa ne aducem aminte ...

si eu sper sa-i raspund chemarii, in anii ce vor sa vina.

balconul ... amintiri singura, in noptile in care nu era nimeni sa ma consoleze, decat o tigara si o bere; amintiri cu atati prieteni de suflet (fiecare dintre ei inseamna ceva pentru mine si au un loc pe balconul meu) ... prieteni carora le-am facut marturisiri profunde, prieteni care mi-au cerut sfatul, prieteni care mi s-au confesat, prieteni care aveau nevoie doar de o tigara si o persoana langa, prieteni care inca se mai gandesc si ei la balcon; amintiri din nopti nedormite datorate framantarilor mele; amintiri din nopti nedormite datorate unor persoane dragi care au stiut cum sa ma incalzeasca; amintiri de la chefuri; amintiri cu betii; amintiri cu cantec; amintiri dragi ...

mi-e dor de tine.