Amazing things

Dragii mei,

tin sa va marturisesc ca in jurul se intampla lucruri care produc efecte cutremuratoare in mine in fiecare secunda. am trait enorm de multe lucruri de cand a inceput anul universitar, am cunoscut atatea persoane, ca intr-un final sa ma gasesc (sau sa ma regasesc), printre franturi si din zeci de cioburi, pe mine, "eu"-ul meu, si pe cineva total nou. simt in mine muguri noi, ramuri intregi care urla si vor sa iasa la suprafata.

inainte sa inceapa facultatea, m-am implicat in organizarea unei scoli de toamna in cluj. am avut o coordonatoare extraordinara, de la care simt ca mai am enorm de mult de invatat, mai ales pe partea de HR, care mi-a oferit optiuni si mi-a deschis ochii, si practic mi-a daruit cadrul si oportunitatea in care ma simt eu in largul meu si in care pot functiona la potential maxim. am avut o echipa cu personalitati atat de diferite, de la organizatii diferite, care am reusit sa ne inchegam, sa lucram, sa ne dam doua palme asertive cand trebuia, si in final sa avem momente flower power cu lumanari si rasete si vin si imbratisari. iar studentii care au participat ... si trainerii ... jos palaria. cum spunea unul dintre traineri, atunci cand el tine un astfel de atelier, 40 de persoane invata de la el, dar el invata de la toate cele 40 de persoane. e descrierea perfecta a ce se intampla atunci cand iei contact cu alte persoane, cand esti organizator. iar acele persoane ... stiind ca este ultima mea noapte cu ei, stiind ca trebuie sa plec sa ajung si pe la alte proiecte, apreciind putinul pe care am reusit sa fac pentru ei, au venit toti in beci pentru mine, au cantat "daca pleci, ia-ma si pe mine ...", au dansat impreuna cu mine, am facut o hora imensa, ne-am imbratisat ... emotiile acestea nu se pot exprima in cuvinte ...

si faptul ca am fost pana la poiana marului, ca am trecut prin inca o experienta, ca am stat la povesti in jurul focului si am ras, ca am reusit sa vorbesc cu o buna prietena (pentru ca niciodata nu avem timp), ca am facut atatia kilometri conducand, ca ai mei inca ma mai suporta ... inseamna mult pentru mine.

ma simt implinita si cand sunt extrem de obosita, dar conduc in continuare ... ador sa conduc, sa merg, sa ascult muzica, sa reglez eu toate prostiile din masina ... sa stiu ca pot si sunt capabila de a face manevre, de a lua decizii, de a reusi :)

si apoi cluj ... nici nu stiu cum au trecut toate ... o luna de facultate. este atat de mult daca stau sa ma gandesc, si totusi mi se pare o vesnicie de cand a inceput.

am avut sedinta de defrustari ... ne-am stresat cu biroul de conducere ... ne-am stresat cu bobocii la farmacie ... cu ghiduri, cu promovarea saptamanii bobocului, cu demararea balului ...

ce sentiment te apuca atunci cand vezi intrand la first date cu bobocii cate 20 de persoane pe usa ... ca in final sa fie aproape 80 de boboci cu care sa vorbesti si carora sa le explici si care au venit pentru ca i-ai facut tu atat de curiosi si nerabdatori. si pe langa ei, sa existe si 20 de voluntari cu care ai lucrat si care au venit sa sustina proiectul si care cred in aceleasi lucruri si care la sfarsit mai gasesc si energia necesara sa te aplaude pe tine, cand tu ar trebui sa ii aplauzi pe fiecare dintre ei - asta s-a rezolvat cu o imbratisare tare tare pentru fiecare.

am avut si intalniri de lucru pe anosr. weekend-ul acesta un training pe hr si leadership. fiecare weekend ocupata. am primit azi feedback ca sunt "centrala telefonica" ... adevarul e ca asa am obisnuit oamenii si m-am obisnuit si eu pe mine ... si poate nici nu e neaparat rau, pentru ca ar trebui sa fie cineva si asa ... pentru mine, orice este important, pentru ca ma gandesc mereu ce inseamna pentru celalalt si cat de esential este pentru el. poate prea altruista cateodata ...

si asta seara ... am primit o ciocolata. si o pereche superba de cercei, exact cum as fi vrut eu, dar cu siguranta nu as fi gasit, si care mi se potrivesc cu o gramada de lucruri si care spun tare si mare "sanzi". si am ramas blocata, pentru ca pentru mine a ajuta cu lucruri care poate mie imi par marunte a devenit o obisnuita si imi este natural si in firea mea sa fac acest lucru ... si raman blocata pentru ca imi dau seama ca sunt persoane care apreciaza, care vad, care constientizeaza, care imi lumineaza ziua si ma fac sa merg mai departe.

asta este motivarea mea: ma hranesc din oameni.