am inceput un drum singura. nesigura. pierduta in spatiu. asteptam o confirmare ca ceea ce fac e bine. am inceput sa experimentez si unele lucruri mi-au venit instinctiv. de multe ori, m-am gasit vorbind sau actionand cumva inafara mea - mintea mea statea si analiza retrospectiv ceea ce facusem sau spusesem acum 5 minute si nu se regasea, desi ii placea si era placut surprinsa. bine, aceste lucruri au aparut dupa jumatate de an de orbecaire prin ceata ce inseamna domeniul atat de larg al resurselor umane. insa probabil toate simturile mele au inceput sa actioneze intru mobilizare - subcontientul meu functiona la maxim. si acum inca ma mir de cate lucruri pot sa fac si din ce colturi ascunse, intunecate pentru ca nu le reperez, dar iluminate de idei, vin aceste ganduri. de multe ori ma aud zicandu-mi incet - "Bravo, Sanzi! ce bine ca te-ai gandit si la asta!". nu stiu daca ati trait vreodata astfel de experiente total straine voua - ma observ de undeva de langa mine. dar evident ca deviez de la subiect ....
bun, a trecut o jumatate de an de acomodare - incepea sa mi se contureze vag in minte cam ce ar trebui eu sa fac si care este rolul meu fata de ceilalti. ma bucur ca am reusit sa fac greseli si sa invat din ele. ca unele lucruri se pot aplica, unele in schimb merg pe alte profile de persoane. ca un simplu "bravo" pentru cel mai banal lucru din lume (relativ concept oricum) poate sa aduca zambetul pe buzele celui mai morocanos om. ca nu poti avea mereu dreptate si e bine sa recunosti. ca degeaba mobilizezi o persoana pe moment, daca nu o poti face sa ramana asa si in timp. ca unele persoane merita, si altele nu. ca nu toti au aceleasi prioritati ca tine si e bine sa accepti acest lucru. ca poti gasi totusi oameni care sa se dedice voluntariatului. ca sunt oameni care vor o schimbare si fac ceva in acest sens. ca sunt oameni care pot si vor sa te ajute. ca sunt oameni care o sa arunce in tine cu prima ocazie. si ca toate acestea, si multe multe altele, te motiveaza sa mergi mai departe!
si asa a trecut un an ... la finalul caruia, surprinzator, am ramas cu o echipa, motivata de un lucru care poate parea lipsit de semnificatie - lucrul manual! da, hand-made-urile pentru gala fac minuni. o echipa care a inceput sa prinda contur la inceputul anului doi. si care a trecut prin toate stadiile posibile prin care poate trece o echipa, probabil mai mult sau mai putin influentata de starea coordonatorului - a.k.a eu. si asa am inceput sa dezvolt treptat persoanele si echipa ca un tot - fetele mele. a fost un an de proba, de provocari, de acomodare si pentru ele, si pentru mine. reusita mea o consider faptul ca nimeni nu a renuntat pana acuma, si chiar daca s-a intamplat - prioritatile se schimba -, nu au putut sta deoparte prea mult timp si s-au intors si mai motivate, cu si mai multe initiative si idei.
al doilea an ... se incheie si el imediat. sper din suflet sa fi reusit sa insuflu mai departe spiritul meu de HR, apropierea, prietenia, munca, seriozitatea. probabil ca trebuie sa faci parte dintr-o astfel de echipa ca sa intelegi despre ce vorbesc aici ... e normal ca dupa un an sa se dezvolte o relatie, sa se creeze o anumita atmosfera pe care doar pe acest departament o poti gasi, asa cum fiecare echipa de proiect are feeling-ul ei, asa cum BC-ul are povestea lui. m-a impresionat mereu motivarea fetelor care vine dintr-o apropiere si un respect pentru persoana care le-a fost acolo alaturi. este cu adevarat miscator sa afli motivele unor fete pline de propriile probleme si griji pentru a veni la fiecare sedinta - chiar sa alerge, ca sa nu intarzie. si asta doar pentru ca esti tu acolo! sa nu fiu inteleasa gresit - niciodata nu voi fi o persoana ingamfata sau laudaroasa, dar nici modestia nu ma caracterizeaza cand stiu ceea ce sunt si pot.
si trece si al doilea an ... si m-am trezit peste vara cu o echipa intregita. o echipa pregatita si inchegata. o echipa care s-a mobilizat extraordinar pentru primul nostru proiect. pe care cateodata nici eu nu o recunosc, atat mi se pare de schimbata, in cel mai bun sens. cred ca fiecare s-a descoperit pana la urma. stie ce urmeaza in acest inceput de an, constientizeaza responsabilitatea ca pe un lucru cu adevarat important si puternic si e dispusa sa faca sacrificii pentru a duce la indeplinire task-ul propriu. fiecare stie ce are de facut, fiecare vrea sa faca mai mult, fiecare vine pregatita si in plus. fiecare respira si transpira prin toti porii organizatia.
abia astept sa inaintam in acest prim semestru si sa descopar in continuare fiecare persoana din aceasta echipa - ce mai ascunde, ce imi mai pregateste, cu ce ma mai poate surprinde.
fetele mele ... sper ca am ajuns sa fiu pentru voi o prietena, o coordonatoare, o consiliera, o mama, un sprijin, o punte de legatura, si de ce nu, un model.
va felicit sincer pentru cum ati inceput acest an! demonstrati-mi in continuare de ce sunteti in stare - nu doar mie (ca stiu poate mai bine decat oricine), ci in primul rand voua! aveti incredere in voi, inca nu ati descoperit nici un sfert din ce puteti atinge.
inchei prin a va spune ca mandria mea a depasit cateva cote, dar se abtine pentru moment - asteapta si mai multe confirmari!
