Dupa ziua de sambata

am ajuns si eu in camera intr-un final fericit. este ora 3 noaptea si trebuie neaparat sa fac un dush. dar inainte am zis ca ma opresc un pic pe pagina mea de blog sa mai scriu una alta. asa ca punctual:

- vreme super naspa azi. ploaie, cer intunecat, de nu-ti vine sa faci nimic. dar sa zicem ca am trecut peste aceste neajunsuri care nu depind de noi si am reusit sa ma "simtem" bine.
- am mers intr-un local, foarte dragut de altfel, in care insa am remarcat o chestie foarte ciudata (astept sa-mi spuneti si voi daca vi s-a intamplat vreodata): ma uitam eu frumos peste meniu, nestiind cum sa ma decid intre bere si cafea (elemente de baza ale vietii mele), cand mi-a fugit privirea si peste "soft drinks" ... si sa vedeti: berea era 8 lei, sucul 7 lei, apa plata 8 lei (?!) si o apa minerala 8,5 lei (??????!!!!!!). stateam ca proasta si ma uitam pe meniu si in capul meu se auzea doar WTF ????? poate gasiti voi o explicatie ...
[am facut o mica pauza ca sa merg la dus ca nu mai suportam si imi cam pica ochii ... dar termin de scris si ne "auzim" noi si alta data]
- dupa, am mers unde trebuia sa fiu de fapt, la seara sociala. un club care se vroia a semana cu "carciumile" din vama veche. dar muzica ... muzica !!! un dj de obsession care alterna melodii retro cu melodii house de actualitate. imaginati-va sa ascultati "it's my life", ca dupa aceasta sa se auda ritmurile melodiei "chica bomb". bestial, nu-i asa? macar noi ne-am distrat, ne-am prostit, am stat la povesti ... pana cand ne-a lovit somnul definitiv si irevocabil. asa ca hai la hotel ...
- la hotel cand am ajuns, ni se cam facuse foame. sa cautam deci un fast-food sau orice care sa se aduca a mancare. totul inchis ... inclusiv un fast-food pe care scria cat se poate de mare: non-stop. se pare ca oamenii au pareri si conceptii diferite legat de aceasta notiune "non-stop", chiar daca totul poate parea foarte clar pentru noi, astia normali. so ... daca tot eram in cautare de food si oricum deviasem de la traiectoria noastra initiala (hotel -> pat -> ZZzzzz), hai sa mergem in gara, ca si asa era aproape. trebuie sa fie ceva deschis acolo! ne mai intalnim pe drum si cu doi baieti din ONGS-uri, noi fiind 4 fete dragute, singure la ora 3 noaptea prin bucuresti - gara. intram in gara. mergem, si mergem, si mergem ... liniste deplina. absolut nici un magazin si nici un fast-food deschis. again, WTF?? e gara, in puii mei. trist, foarte trist. ah da, si sa nu mai aduc in discutie ce "specimene" de barbati puteai intalni acolo. deci, capul plecat, mers inainte rapid si foarte rapid, si hai inapoi la hotel.
- si acum e cam "the end" ca nu mai pot de obosita ce sunt si nici nu am dormit azi, din pacate.

o singura precizare vreau sa fac: o sa revin la corectitudinea mea gramaticala probabil dupa ce voi dormi o perioada mult mai lunga de timp decat o fac acuma. asa ca iertati-mi greselile, sunt involuntare: informatia e transmisa deficitar de la creier la maini, si saracii ochi nici eu nu mai sunt capabili de a citi cu acuratete ceea ce scriu.

pe data viitoare, somn usor sa aveti! ca si mine de altfel :)

Mult prea tare sa tac

am vrut neaparat sa postez doua lucruri care mi s-au parut mult prea tari ca sa nu fie scrise undeva. pacat ca nu sunt si poze (deocamdata).

nah, sa vedem si care sunt:

1. targul de ONGS-uri. standul organizatiei mele. pe langa prezervative, traditionala "potiune magica". in mod normal, servita in eprubete. anul acesta, eprubetele uitate acasa. improvizam. brainstorming - 1 zi jumate. concluzii: UROCULTOARE .......................................... "potiune magica" cu suc de portocale servita in urocultoare. just imagine .... si acum, pauza publicitare ca ma apuca si pe mine rasul. dar sa nu uit: efectele au fost cele dorite - in cateva minute, toata sala era "flu-flu".

2. vineri seara. dupa cina. ora 20. gara de nord. studenti de la forum plimbandu-se hai-hui prin gara. oprit pentru cumparat tigari (ma simt groaznic daca nu am, si asa nu imi place sa cer de la altii, chiar daca oamenii de la forum sunt niste draguti si pe oricine as intreba, mi-ar mai raspunde inca trei pe langa ... asa ca mi-am cumparat 2 pachete. ca doar si pana la urma, eu sunt sanzi, de la care mereu poti sa ceri. alta replica preferata de la acelasi prieten din bucuresti: "de cand asteptam sa pot sa-ti spun: sanzi,n-ai o tigara?!"). cautat teresa. gasit terasa. cumparat bere. servit bere in gara. suuuuuuper tare!!! pana nu ai facut-o si pe asta, nu esti student (sa zic si eu niste vorbe aici cu greutate).

cam atat. revin cu alte consemnari tari. sper sa fi ras la fel ca si mine. daca nu, imaginati-va ca sunteti cu mine si eu rad ... sigur o sa va apuce si pe voi.

Inside info

scriu din camera de hotel. cu televizorul deschis pe un program la intamplare, cu colegele de camera care vorbesc cate si mai cate despre organizatia lor (as vorbi si eu despre a mea, dar din pacate momentan nu am cu cine), cu draperia trasa doar pe jumatate, de se mai vad inca balcoane de blocuri nerenovate din 1900 toamna, cu laptopul pe masuta si maldare de lucruri in jurul meu.

sunt in bucuresti...

sunt in bucuresti la un forum al organizatiilor studentesti din romania. am ajuns joi pe la ora 12 si voi pleca luni probabil dupa ora 15.

toate zilele sunt mai lungi cat te trezesti de dimineata. joi, la ora 7, faceam bagajele in brasov (pentru ca sunt eu mai speciala, am facut drumul cluj-bucuresti in doua etape, de m-am oprit si acasa sa mai stau un pic cu ai mei). am plecat la ora 9 cu un prieten cu masina. drumul a fost plin de rasete, condus exemplar, opriri in benzinarie, vorbe "de duh" din cand in cand pentru "inteligentii" din trafic sau pentru "oamenii legii" ... si intr-un final am ajuns in bucuresti, intr-un timp relativ bun.

merg si in fata mea se deschid toate usile .... hotelului. iar in hol .... nu pot sa va explic ce stare si ce emotii si ce bucurie iti da sentimentul de a revedea prieteni si cunostinte din alte organizatii din tara, chiar daca poate ai mai fost doar la un singur eveniment impreuna. sunt cei mai calzi si de treaba oameni pe care ii cunosc. da, sunt in mediul meu, cu persoane care inteleg ce fac si imi respecta munca, cu care pot vorbi despre orice si oricand, care ma intampina cu pupaturi si imbratisari si cu un zambet laaaarg de tot pe buze. imi sunt atat de dragi si abia asteptam sa vina ziua de incepere a forumului. toate astea, pe langa bineinteles unul dintre lucrurile care ma entuziasmeaza si mai tare legat de un astfel de eveniment: provocarea. provocarea de a discuta, de dezbate, de a cunoaste alte persoane si culturi organizationale, de a "pune tara la cale", de a face un lucru important, dupa care sa poti ajunge seara acasa si sa spui "da, azi am facut ceva util, sunt mandra de mine" sau pur si simplu "a fost cea mai tare zi cu cei mai tari oameni".

joi a fost si deschiderea oficiala, un cocktail si o conferinta de introducere.

evident, seara de joi s-a lasat in club. si cum mai bine sa ajungi acolo decat cu metroul, ca doar nah, nu suntem in fiecare zi in bucuresti. distractie, fum, tzighi, prieteni .... ce sa mai vrei?!

vineri am inceput in forta cu un manifest, despre care puteti citi in presa (voi reveni si eu cu un link). apoi, s-au derulat workshop-uri de diverse teme arzatoare ale studentilor (ma puteti intreba pentru detalii). si apoi, o conferinta de final cu concluziile acestor ateliere.

nelipsitul targ de organizatii s-a desfasurat seara. de la standul nostru nu au lipsit prezervativele gratuite, "potiunea magica" pentru cei mai curajosi si doua fete dragutze care sa te intampine. si sa nu uitam desigur, rasul meu molipsitor. imi spunea un prieten de la o organizatie din bucuresti ca nu ii mai vine sa plece de la standul nostru: tigari moca (pentru ca poti savura o tigara doar daca e de la sanzi :D), bautura, prezervative si fete - combinatie perfecta pentru un student.

si uite asa am ajuns la ziua de azi. sambata. v-am spus in ce stadiu sunt acuma, voi reveni cu detalii abia dupa ce se va termina de tot si aceasta zi.

va pup cu drag pe toti si astept cu nerabdare impresii, pareri, sugestii.

din capitala, sanzi ;)

Postare noua

de la ultima mea postare si pana azi, am intrat in fiecare zi pe blogul meu cu intentia de a scrie. aveam conturate ceva idei prin cap (oricum imi mai vin si pe parcurs cand scriu) si tot mergeam pe "postare noua" ... in fiecare zi. dar dupa ce intram pe aceasta optiune, nu treceau mai mult de 5 minute si imi dadeam seama ca nu am timp sa scriu, ca trebuie sa plec, stai ca suna telefonul, bate cineva la usa, of, am uitat sa scriu mail-ul, avem sedinta??, nu trebuia sa citesc ceva pentru maine?, am uitat sa sun vreun prieten si tot asa. s-au strans la lucruri ca nici nu stiu de unde sa le apuc.

asa ca da, in sfarsit, azi ... "postare noua" ... pentru ca sunt acasa, in brasov, chiar daca doar pentru cateva ore. pentru ca sunt singura in camera mea si ma inspira becurile de pe drumul de poiana (not so sure). pentru ca ma asteapta un weekend plin si nu cred ca o sa mai am timp pentru nimic, cu atat mai putin sa scriu pe blog.

plec la bucuresti. maine. forumul organizatiilor studentesti din romania. de anul trecut din septembrie tot astept evenimentul asta. sa ma intalnesc cu prieteni din alte organizatii, din alte centre universitare din tara. sa ma documentez. sa particip la sedinte formale, la conferinte. sa discutam, sa aflu o gramada de informatie... acum imi dau seama ca nu imi ajunge un blog intreg sa scriu tot ce vreau, asa ca o sa ma rezum a spune ca sunt extrem de entuziasmata si abia astept. ma simt mandra ca pot participa la un astfel de eveniment. cu siguranta voi veni cu detalii despre cum a fost dupa.

printre altele, azi mi-am dat seama de un lucru, gandindu-ma la ce m-a intrebat o prietena zilele trecute. vorbeam cu ea despre faptul ca se implica si ea intr-o organizatie, lucru care necesita foarte mult timp, efort, rabdare si multe alte lucruri pe care oamenii care citesc acest blog si sunt in ONGS-uri stiu prea bine. si ma intreba ea: sanzi mama, tu cum rezisti ?? o extrem de buna intrebare, la care nici eu nu am un raspuns sigur. dar ce pot sa spun este ca mi-am dat seama azi ca eu functionez la potential foarte bun atunci cand am tone de chestii pe cap (lucru foarte ciudat, te-ai gandi - si mie mi s-a parut la fel). atunci cand sunt linistita si stiu ca nu am cam nimic de facut, in afara de un singur lucru, mi-e atat de greu sa ma apuc. dar daca am si faculte, si proiecte, si organizare evenimente, si iesire in oras cu prietenii, si discutii la telefon si alte "tz" lucruri, parca nimic nu mai este imposibil si reusesc sa fac totul.

dau randament mai bun cand sunt obosita si am multe pe cap. ce concluzie dubioasa, dar este adevarata.

si acum va las pentru ca este cam tarziu, iar maine ma trezesc devreme pentru a pleca. iar weekend-ul ... va fi groaznic de obositor, dar sunt sigura ca va merita!

ps: pentru toti cei care ma intrebau cand mai scriu si ce mai fac, aveti un mic rezumat mai sus. dar va promit ca o sa incerc sa scriu cat mai des si lucruri cat mai "mine" :) v-am pupat!

ps2: sunt cam obosita, sper sa intelegeti ceva din ce am scris ca nu am timp sa verific si asa mi-au venit gandurile.

ps3: gata, ne vedem la bucuresti (care sunteti pe acolo). cius.

De cate ori poti fi injunghiat pe la spate?

m-am trezit eu, optimista vietii, persoana care inca mai are incredere si speranta in oameni, care inca mai crede in "what goes around, comes around" si ca daca faci ceva bun si ok, totul se va intoarce intr-un fel sau altul inapoi - nu pot sa spun ca nu se intampla, poate o sa scriu alta postare cand voi avea o zi mai buna, dar azi ... azi nu. m-am trezit, dupa cum spuneam, cu gandul de a-mi baga picioarele in tot si toate.

am inceput sa ma intreb care este rostul de a vrea sa faci un lucru extraordinar, atat pentru tine, cat si pentru restul? si daca faci aceasta pentru tine, pentru cei care vor veni dupa, pentru cei care sunt deja, sau pentru ce?...

iti aloci toate resursele pentru un scop (bun si nobil), pui suflet, munca, efort, timp, ore nedormite, prieteni, stres, pentru o singura recompensa: sa iti fie totul calcat in picioare. sa vezi cum ceea ce ai facut devine nesimnificativ si fara folos.

si totul duce la un urmatorul gand: ce fel de om poate sa fie acela care sa poarte zeci de mii de masti, care sa faca manarii dezgustatoare, care sa se injoseasca pana la nivelul unui sobolan de cartier care ar face orice pentru a fura si mananca nestingherit si ultimele ramasite din lada de gunoi de la un birt de cartier? poate imi spuneti voi.

eu ... eu azi m-am decis sa nu ma mai gandesc la nimic. este o seara pe care o sa mi-o petrec rupindumi-se in 14. azi nimic nu merita. si chiar cele mai incurajatoare vorbe, spuse din suflet de catre prietenii care sunt langa mine, nu mai au efectul dorit. poate maine va fi mai bine. raman optimista, ca de obicei.

si iata ca am ajuns si la titlul postarii: de care ori poti fi injunghiat pe la spate? din pacate, singurul raspuns la aceasta intrebare este unul teribil de trist: de cate ori se va gasi cine.

Am piticul meu

Am observat ca de fiecare data cand am in fata mea sticle de bere, pachete de tigari si multi prieteni, majoritatea apartinand sexului care se holbeaza la/in decolteul meu, isi face aparitia, din dumnezeu stie ce partitie a creierului meu, un pitic. piticul meu. tot sistemul urla: este infectat de gagauaza asta mica.

piticul meu a devenit, cu trecerea timpului, a cantitatilor industriale de alcool si tutun, un pitic profesionist. daca inainte imi erau afectate doar anumite functii (in pricipiu, legate de gura ca o moara stricata, care iti poate spune ce vrei tu, de la cele mai adanci secrete, la cele mai recente barfe, de la cele mai tampite prostii facute vreodata de mine la ceea ce vrei sa auzi de fapt cu adevarat), acum mi-am dat seama ca au inceput si alte lucruri sa cam scartaie.

piticul meu te face sa razi. de mine, cu mine. are o influenta ciudata asupra trupului meu. si nici macar nu stiu unde se ascunde. presupun ca sub invelisul tare care imi sta pe post de cap. o influenta ciudata, chiar malefica as putea spune, pentru ca ma surprind gandindu-ma la lucruri destul de deplasate, la care cu siguranta sistemul meu, singur si neactivat de un pitic nebun, nu s-ar fi gandit in veci. lucruri precum: ce bine ca par geloase, asa si trebuie, era randul meu; uita-te in ochii mei, uita-te adanc, spune-le ce vor sa auda, chiar daca nu este adevarat, hraneste-le curiozitatea stupida: da, ne-am culcat impreuna....

piticul meu detine intreg controlul asupra mea. sunt aparent doar o marioneta pentru el: mainile lui sunt gandurile, emotiile, sentimentele pe care le implementeaza adanc in perceptia mea pana cand am impresia ca erau acolo din totdeauna si ca imi apartin in totalitate; instrumentele sale sunt anexele corpului meu: gura, ochii, talpile. imi poate ghida dintr-un simplu impuls intreaga pozitionare a trupului, iar echilibrul meu normal este dat peste cap.

piticul meu viseaza. viseaza ca intr-o zi, se va pensiona si el. ca marioneta se va descurca si singura. ca nu vor mai trebui scuze penibile pentru a se putea face remarcata. ca in loc sa atraga atentia tuturor, va gasi pe cineva care sa-i atraga ei atentia.

somn usor, piticul meu. poate maine, visul va deveni realitate.

Industria iubirii

nu, nu am sa vorbesc despre 14 februarie. este un subiect atat de mult mediatizat si deja sunt destui "deontologi" care si-au expus simtamintele profunde in legatura cu aceasta zi.

am sa postez doar un link cu un mic filmulet care mi-a atras atentia pe blogul lui tudor chirila.

http://www.youtube.com/watch?v=ztpv0LLV7fQ

enjoy !?

just take a look and think ... in the mean time, should i say "Happy Valentine's" ?!

ps: e ziua lui tata. valentin. "o lume intreaga te sarbatoreste azi, draga!", i-a spus bunica in timp ce lua o gura de suc. "o lume intreaga .... "

Rectificare

Am mintit.

nu sunt o persoana care sa nu treaca absolut si niciodata peste anumite lucruri impuse.

pentru cineva drag, as face orice. pentru cineva care vreau sa-mi devina drag, cu atat mai mult. de cele mai multe ori, ma pun pe mine pe locul 2. indiferent ca sunt obosita, ca nu am timp, ca as prefera sa fac altceva, sunt persoana care e acolo pentru tine - asta daca si meriti.

nu am mintit pe deplin. sunt incapatanata. cand imi pun ceva in cap, trebuie sa se intample. cand organizez ceva, trebuie sa fie cat mai bine posibil.

pun prea mult la suflet totul. nu stiu cum sa scap de acest defect. mama imi spunea ca daca nu ar mai fi persoane ca mine, s-ar duce de rapa lumea asta. poate are dreptate ... dar ce se intampla cand se duce de rapa my poor soul?

to be continued .... [nu mai am energie, trebuie sa ajung in pat]

Dupa 5 zile

Pauza semnificativa de 5 zile.

5 zile de stres psihic. este cel care ma oboseste cel mai tare. cred ca as prefera sa ridic caramizi. examene si activitati si presa si telefoane. imi sugera un prieten ca atunci cand iau o pauza de la telefoane, sa ma apuc un pic de invatat. macar am ras ....

dar totusi scriu pentru altceva. chit ca imi simt oboseala pana in cele mai ascunse locuri ale corpului, trebuie sa postez.

o zi obisnuita pentru mine se poate compara cu o zi londoneza, nu ca si activitati, ci ca si vreme: dimineata ploua, la pranz e senin, dupa-masa ninge, seara este ceata, iar noaptea nu se stie ce mai aduce. aversele se pot schimba si o data pe ora, sau chiar mai repede.

din fericire, sau din pacate, pentru ca nu stiu daca acestea imi fac viata mai palpitanta sau mai stresanta ... am parte de toate fenomenele posibile.

sunt o persoana care cedeaza foarte greu. imi impun anumite lucruri peste care nu imi place sa trec. sustin anumite principii, ma bazez pe diverse tehnici, iar in principiu, incerc ca fiecare zi sa fie meaningfull.

sunt o persoana norocoasa pentru ca exista alte persoane in jurul meu care se chinuie sa imi faca viata cat mai groaznic posibila, incercandu-mi la fiecare secunda intinderea nervilor.

de asemenea, sunt o persoana norocoasa pentu ca exista in jurul meu alte persoane care ma inteleg si ma sustin, no matter what. persoane pe care le iubesc si carora as vrea sa le pot multumi cu fiecare gest si prin fiecare zambet.

adorm mai mult sau mai putin linistita, cu foaia de hartie si pixul langa pat, pentru ca din momentul in care ma ased in pat si pana adorm, trece aproximativ o ora in care intreaga lume se perinda prin al meu capsor. adorm, gandindu-ma la ziua de maine, la lista cu things to do, la cei care ma vor mai tranti grosolan la pamant si la cei care vor incerca mereu sa ma ridice.

inchei cu un un vers din vescan ....
"uite-ma inca zambesc"

Introducere

Stau cu ochii cat cepele si ma uit pe peretii camerei slabi luminati de becul din strada. Se aud voci in decorul caminului de vis-a-vis. Alt tembel care s-a imbatat si arunca cu tije de metal in propria masina.
Tropaituri deasupra. Se cearta. In stanga, se aude apa de la chiuveta. In dreapta, vama veche. Jos, liniste deplina.
Meditez. Cu ochii cat cepele. Pe tavan. Ziua de azi. Ziua de maine. El. Ei. Oare ....
Si imi aduc aminte: "Ce ochi negri ai!"

M-am decis sa scriu.