m-am uitat la twilight. primele doua parti din aceasta "saga" despre iubire interzisa, vampiri si varcolaci.
nu credeam ca o sa ajung sa o fac si pe asta, pentru ca aveam eu singura, ca toti restul de langa mine (cei care nu erau prinsi in mania "twilight"), preconceptii legate de acest film, legate de poveste - stiam in principiu despre ce este vorba. ma gandeam ca este un film siropos, o prostie cu vampiri ...
se pare totusi ca m-am inselat. se pare ca scriitorii, regizorii, personajele nu s-au saturat inca sa ne arate si sa transpuna in nenumarate forme si caractere aceasta poveste de dragoste interzisa, care probabil a inceput cu mult inainte de romeo si julieta.
probabil ca nu scriu nimic nou pe acest blog, probabil ca aceste lucruri s-au discutat chiar dupa ce a aparut prima parte a filmului. insa pentru mine sunt noi, abia simtite pe propria piele.
trecand peste durata filmului (stau sa ma gandesc ca este un pic cam lung pentru ceea ce se intampla), peste unele momente extrem de romantice (kind of cheesy), totusi iti lasa un sentiment puternic cand incepe genericul de final. poate tocmai de aceea este atat de lung filmul, pentru a prelungi si intensifica fiecare moment, fiecare optiune. ceea ce mi-a transmis acest film a fost o puternica emotie, nu neaparat de a ma identifica in vorbe sau stari, dar si acea raceala care sunt sigura ca ati simtit-o si voi, daca ati vazut acest film, acea siguranta in a iubi persoana de langa tine (sau care este departe de tine), legatura extrem de ciudata si puternica care se creeaza intre tine si cel drag ... am simtit fiorul cuvintelor "pentru totdeauna".
ne mai miram de ce se uita lumea din jur la astfel de filme ... vrem sa ne fie mereu amintit faptul ca totul este posibil, ca putem sa credem in iubire, trecand si peste cea banala, o iubire neacceptata, aflata intre prea multe lumi. vrem sa credem ca exista dragoste forever, ca nu totul se termina cu impartirea bunurilor si a copiilor. vrem sa ne putem darui viata celui pe care il iubim, fara macar sa clipim. dorim sa avem parte de o astfel de poveste, breath-taking, si de astfel de parteneri.
ne ramane speranta. ne raman visurile. ne ramane sa traim intr-o lume utopica, idilica, intr-un miraj atunci cand soarele apune si loc ii ia noaptea cea calda, plina de mister.
ne ramane speranta ... si twilight saga - partea a 3-a.
ps: poate credeti ca am exagerat, poate vi se pare o ora de romana in care fiecare fir de iarba are o simbolistica aparte. dar se pare ca poate si eu vreau sa cred in ceva ... si am decis ca in urma acestui film, sa cred, printre altele, si in ceea ce am scris mai sus.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu