Amazing things

Dragii mei,

tin sa va marturisesc ca in jurul se intampla lucruri care produc efecte cutremuratoare in mine in fiecare secunda. am trait enorm de multe lucruri de cand a inceput anul universitar, am cunoscut atatea persoane, ca intr-un final sa ma gasesc (sau sa ma regasesc), printre franturi si din zeci de cioburi, pe mine, "eu"-ul meu, si pe cineva total nou. simt in mine muguri noi, ramuri intregi care urla si vor sa iasa la suprafata.

inainte sa inceapa facultatea, m-am implicat in organizarea unei scoli de toamna in cluj. am avut o coordonatoare extraordinara, de la care simt ca mai am enorm de mult de invatat, mai ales pe partea de HR, care mi-a oferit optiuni si mi-a deschis ochii, si practic mi-a daruit cadrul si oportunitatea in care ma simt eu in largul meu si in care pot functiona la potential maxim. am avut o echipa cu personalitati atat de diferite, de la organizatii diferite, care am reusit sa ne inchegam, sa lucram, sa ne dam doua palme asertive cand trebuia, si in final sa avem momente flower power cu lumanari si rasete si vin si imbratisari. iar studentii care au participat ... si trainerii ... jos palaria. cum spunea unul dintre traineri, atunci cand el tine un astfel de atelier, 40 de persoane invata de la el, dar el invata de la toate cele 40 de persoane. e descrierea perfecta a ce se intampla atunci cand iei contact cu alte persoane, cand esti organizator. iar acele persoane ... stiind ca este ultima mea noapte cu ei, stiind ca trebuie sa plec sa ajung si pe la alte proiecte, apreciind putinul pe care am reusit sa fac pentru ei, au venit toti in beci pentru mine, au cantat "daca pleci, ia-ma si pe mine ...", au dansat impreuna cu mine, am facut o hora imensa, ne-am imbratisat ... emotiile acestea nu se pot exprima in cuvinte ...

si faptul ca am fost pana la poiana marului, ca am trecut prin inca o experienta, ca am stat la povesti in jurul focului si am ras, ca am reusit sa vorbesc cu o buna prietena (pentru ca niciodata nu avem timp), ca am facut atatia kilometri conducand, ca ai mei inca ma mai suporta ... inseamna mult pentru mine.

ma simt implinita si cand sunt extrem de obosita, dar conduc in continuare ... ador sa conduc, sa merg, sa ascult muzica, sa reglez eu toate prostiile din masina ... sa stiu ca pot si sunt capabila de a face manevre, de a lua decizii, de a reusi :)

si apoi cluj ... nici nu stiu cum au trecut toate ... o luna de facultate. este atat de mult daca stau sa ma gandesc, si totusi mi se pare o vesnicie de cand a inceput.

am avut sedinta de defrustari ... ne-am stresat cu biroul de conducere ... ne-am stresat cu bobocii la farmacie ... cu ghiduri, cu promovarea saptamanii bobocului, cu demararea balului ...

ce sentiment te apuca atunci cand vezi intrand la first date cu bobocii cate 20 de persoane pe usa ... ca in final sa fie aproape 80 de boboci cu care sa vorbesti si carora sa le explici si care au venit pentru ca i-ai facut tu atat de curiosi si nerabdatori. si pe langa ei, sa existe si 20 de voluntari cu care ai lucrat si care au venit sa sustina proiectul si care cred in aceleasi lucruri si care la sfarsit mai gasesc si energia necesara sa te aplaude pe tine, cand tu ar trebui sa ii aplauzi pe fiecare dintre ei - asta s-a rezolvat cu o imbratisare tare tare pentru fiecare.

am avut si intalniri de lucru pe anosr. weekend-ul acesta un training pe hr si leadership. fiecare weekend ocupata. am primit azi feedback ca sunt "centrala telefonica" ... adevarul e ca asa am obisnuit oamenii si m-am obisnuit si eu pe mine ... si poate nici nu e neaparat rau, pentru ca ar trebui sa fie cineva si asa ... pentru mine, orice este important, pentru ca ma gandesc mereu ce inseamna pentru celalalt si cat de esential este pentru el. poate prea altruista cateodata ...

si asta seara ... am primit o ciocolata. si o pereche superba de cercei, exact cum as fi vrut eu, dar cu siguranta nu as fi gasit, si care mi se potrivesc cu o gramada de lucruri si care spun tare si mare "sanzi". si am ramas blocata, pentru ca pentru mine a ajuta cu lucruri care poate mie imi par marunte a devenit o obisnuita si imi este natural si in firea mea sa fac acest lucru ... si raman blocata pentru ca imi dau seama ca sunt persoane care apreciaza, care vad, care constientizeaza, care imi lumineaza ziua si ma fac sa merg mai departe.

asta este motivarea mea: ma hranesc din oameni.

Balconul ...

cand spun ceva despre balconul meu, se aude un freamat in mintea mea si in saracul meu sufletel ... se aude un freamat si in amintirile prietenilor ... se tulbura multe.

mi-e atat de drag balconul meu. voi stiti de ce. doamne, cate s-au intamplat intr-un singur an! cate amintiri si ce melancolie ma apuca trecand pe langa el. si trec, in fiecare zi. si vad scaunele acum aruncate la intamplare, si oglinda de pe peretele dinauntru. este gol.

parca o data cu plecarea mea, a ramas si el privind in urma trist. e gol si sec, stiind ca am luat eu cu mine tot ceea ce a fost acolo.

balconul ... care a impartit atatea cu mine si cu multi altii. nu este clipa care sa nu implice balconul, nici o furtuna, nici un nor, nici o raza de soare ... totul se leaga.

si inca ma cheama ... chiar mi-am spus ca voi merge intr-o dimineata si o sa beau cafeaua, si o sa fumez linistita tigara, si o sa-mi chemi pe rand cate un prieten, si o sa ne uitam impreuna la lumea din jur, si o sa povestim, si o sa ne aducem aminte ...

si eu sper sa-i raspund chemarii, in anii ce vor sa vina.

balconul ... amintiri singura, in noptile in care nu era nimeni sa ma consoleze, decat o tigara si o bere; amintiri cu atati prieteni de suflet (fiecare dintre ei inseamna ceva pentru mine si au un loc pe balconul meu) ... prieteni carora le-am facut marturisiri profunde, prieteni care mi-au cerut sfatul, prieteni care mi s-au confesat, prieteni care aveau nevoie doar de o tigara si o persoana langa, prieteni care inca se mai gandesc si ei la balcon; amintiri din nopti nedormite datorate framantarilor mele; amintiri din nopti nedormite datorate unor persoane dragi care au stiut cum sa ma incalzeasca; amintiri de la chefuri; amintiri cu betii; amintiri cu cantec; amintiri dragi ...

mi-e dor de tine.

Check this out ...

SoupBubbles - click me

Din colectia "my first" si "i'm a virgin at" .... part 2

si iata ca revin si cu detalii legate de meci.

probabil ca am uitat sa va spun cine a jucat: echipa noastra favorita, FC Brasov, cu Unirea Urziceni.

am sa fiu cat de scurta posibil, pentru ca de obicei mi-e mai usor sa-mi exprim sentimentele legate de un lucru inainte sa se intample, decat dupa ce s-a consumat. [poate pentru ca inainte de un eveniment, acea emotie, acea nerabdare, acea curiozitate ... imi este mult mai usor sa le expun, sa-mi las imaginatia sa cutreiere. in timp ce, dupa ce s-a intamplat ce trebuia, emotia, sentimentele devin mult mai vaste. tu ai in cap un lucru, te gandesti ca va fi intr-un fel, iar dupa realizezi ca a fost in mult mai multe feluri, ca s-au intamplat "n" lucruri la fiecare secunda/minut ce a trecut. iti dai seama ca totul este mai mult decat poti spune tu in cuvinte, ca ai trait deja in tine experienta si ti-e greu sa-i dai drumul sau sa o descrii.]

a fost frumos. nu a fost cum mi-am imaginat, dar macar acum stiu cum e. meciul il puteti vedea oricand (daca nu l-ati vazut deja). insa pe stadion, si terenul pare mai mic, jucatorii mai umani [si nu niste fantasme care alearga in cautarea unui scop].

la inceput, mi s-a parut totul extrem de amuzant. si faptul ca am luat gol dupa nici 3 minute de la inceputul meciului, ca era un nene care striga la orice faza, fie ea gol, fault, fluier, schimbare, cartonas - "offside", ca erau o gramada care injurau ca la "usa cortului" dupa orice tentativa de fault sau gol nereusit, ca galeria le-au urat "de bine" si "de dulce" atat arbitrului, cat si tusierului, ca galeria urzicienului avea in componenta maxim 15 baieti, ca radeau si ai mei de toate acestea ... oricum, totul mi s-a parut fascinant (ca si asa imi place mie sa urmaresc comportamentul oamenilor din jur) si, dupa cum am spus, extrem de amuzant, incat am crezut la un moment ca o sa ma dea toti afara in suturi pentru ca rad ca proasta la meci (ma gandeam sa nu ii enervez cumva).

oricum, chiar vreau sa mai merg si la alte meciuri, la care sper sa vina si alti prieteni :)

da, si aceasta este definitia mea pentru "voi fi scurta" :P acum intelegeti de ce cand spun ca ajung in 10 minute, prietenii mei pleaca dupa juma' de ora.

so, ne reauzim cat de curand :D

Din colectia "my first" si "i'm a virgin at" ....

well, dragii mei, azi va fi o zi importanta din istorie, pentru ca m-am gandit eu sa merg la primul meu meci de fotbal pe stadion.

da, suna probabil neinteresant, poate multi dintre voi ati fost deja de nenumarate ori, dar pentru mine este prima data.

si stateam azi, cum sunt "virgina" in astfel de activitati extra-pixiene, si ma gandeam la tot felul de lucruri in ceea ce priveste mersul pe stadion. evident ca prima intrebare care si-a gasit izvorul in mintea mea a fost cu ce ma imbrac (vesnica mea problema, ca sa nu generalizez in a o face o problema a femeilor). raspunsul a venit prompt de la fratele meu, care mi-a spus sincer si linistit: cum vrei. mno, sanziano, imbraca-te deci cum vrei. o sa gasesc eu ceva prin dulap. desigur, nu o sa ma imbrac in rochie de gala, daca la asta va gandeati.

urmatoarea intrebare pe care mi-am pus-o in creierul meu plin de imaginatie a fost cat de comode sunt scaunele, daca puteti sa va inchipuiti asa ceva. mi se pare normal sa intreb si de astfel de factori si conditii esentiale pentru un om care merge sa stea jos atat de mult timp. bineinteles, raspunsul a nazarit in mintea mea, sub formularea: "esti proasta?". ca doar nu o sa stau tot timpul jos pe scaun, ci o sa urlu, gesticulez si o sa folosesc cuvinte menite sa aduca admiratia persoanelor din jur, inflacarate desigur si ele din cauza meciului.

apoi, m-am gandit eu ca ar trebui sa-mi schimb telefonul. doar nu o sa merg pe stadion cu indragitul meu telefon, achizitionat de mai putin de 3 saptamani. nici macar asigurarea nu ar intra in vigoare, in caz ca s-ar intampla ceva. deci, voi trece la telefonul meu antic.

sunt sigura ca o sa-mi mai vina si alte idei pana la meci, pana cand voi pleca practic din casa, dar o sa le pastrez pentru mine.

in schimb, voi reveni cu detalii dupa ce ma voi intoarce din aceasta calatorie prin lumea nevazuta la televizor a unui meci de fotbal. ah, am uitat sa va spun ca va fi o calatorie de familie, prima de acest fel.

dupa cum as spune, impreuna cu o prietena, "it's gonna be ... LEGENDARY!!!".

so, la meci cu mine. ne auzim dupa :D

Am facut-o si pe asta ...

m-am uitat la twilight. primele doua parti din aceasta "saga" despre iubire interzisa, vampiri si varcolaci.

nu credeam ca o sa ajung sa o fac si pe asta, pentru ca aveam eu singura, ca toti restul de langa mine (cei care nu erau prinsi in mania "twilight"), preconceptii legate de acest film, legate de poveste - stiam in principiu despre ce este vorba. ma gandeam ca este un film siropos, o prostie cu vampiri ...

se pare totusi ca m-am inselat. se pare ca scriitorii, regizorii, personajele nu s-au saturat inca sa ne arate si sa transpuna in nenumarate forme si caractere aceasta poveste de dragoste interzisa, care probabil a inceput cu mult inainte de romeo si julieta.

probabil ca nu scriu nimic nou pe acest blog, probabil ca aceste lucruri s-au discutat chiar dupa ce a aparut prima parte a filmului. insa pentru mine sunt noi, abia simtite pe propria piele.

trecand peste durata filmului (stau sa ma gandesc ca este un pic cam lung pentru ceea ce se intampla), peste unele momente extrem de romantice (kind of cheesy), totusi iti lasa un sentiment puternic cand incepe genericul de final. poate tocmai de aceea este atat de lung filmul, pentru a prelungi si intensifica fiecare moment, fiecare optiune. ceea ce mi-a transmis acest film a fost o puternica emotie, nu neaparat de a ma identifica in vorbe sau stari, dar si acea raceala care sunt sigura ca ati simtit-o si voi, daca ati vazut acest film, acea siguranta in a iubi persoana de langa tine (sau care este departe de tine), legatura extrem de ciudata si puternica care se creeaza intre tine si cel drag ... am simtit fiorul cuvintelor "pentru totdeauna".

ne mai miram de ce se uita lumea din jur la astfel de filme ... vrem sa ne fie mereu amintit faptul ca totul este posibil, ca putem sa credem in iubire, trecand si peste cea banala, o iubire neacceptata, aflata intre prea multe lumi. vrem sa credem ca exista dragoste forever, ca nu totul se termina cu impartirea bunurilor si a copiilor. vrem sa ne putem darui viata celui pe care il iubim, fara macar sa clipim. dorim sa avem parte de o astfel de poveste, breath-taking, si de astfel de parteneri.

ne ramane speranta. ne raman visurile. ne ramane sa traim intr-o lume utopica, idilica, intr-un miraj atunci cand soarele apune si loc ii ia noaptea cea calda, plina de mister.

ne ramane speranta ... si twilight saga - partea a 3-a.

ps: poate credeti ca am exagerat, poate vi se pare o ora de romana in care fiecare fir de iarba are o simbolistica aparte. dar se pare ca poate si eu vreau sa cred in ceva ... si am decis ca in urma acestui film, sa cred, printre altele, si in ceea ce am scris mai sus.

Lucruri in care nu cred ...

nu cred cand spune cineva ca "sunt fericit, daca e si ea fericita", chiar daca nu sunt ei doi impreuna, chiar daca ea e cu altcineva, altundeva. nu pot sa imi imaginez asa ceva. cred ca este o masca pe care o porti atunci cand spui asta, care sa transmita faptul ca tu ai trecut intr-un fel sau altul peste, ca tu esti above alte sentimente urate omenesti, precum ura sau gelozia, ca esti altruist si te gandesti doar la binele celui pe care il iubesti. nu pot sa cred ca exista asa ceva, nu pot sa cred ca renunti la persoana pe care o iubesti, nu pot sa cred ca nu lupti, nu pot sa cred ca nu suferi, si mai ales nu pot sa cred ca poti fi fericit cand stii ca ea e cu altcineva.

nu zic ca trebuie sa te lupti in prostie pentru o relatie, daca cel de langa tine nu te mai doreste. si da, poate peste un timp, peste mult timp, vei vedea ca si-a gasit pe altcineva, ca este fericita si implinita si poate te vei uita impacat, resemnat, pentru ca stii ca si tie iti este mai bine asa. dar nu cred ca vei fi vreodata cu adevarat fericit, mai ales daca ai iubit persoana respectiva. sper ca se intelege ca nu vorbesc aici de relatii de o noapte, sau de o saptamana. ci de relatii care au durat, care au suferit, care au fost intense si puternice si peste care ai trecut foarte greu. dupa acele relatii, nu cred ca poti sa spui ca esti fericit cand o vezi pe ea cu altcineva ...

si mai este un lucru in care nu cred si despre care o sa postez in acest articol: nu cred ca nu poti sa te indragosteti din nou. nu cred ca, dupa ce ti s-a sfaramat inima in mii de bucatele, nu vrei sa se intample iar. nu cred in oamenii care mi-au spus ca au suferit si nu vor sa mai riste din nou. nu pot sa inteleg cum poti sa-i spui cuiva acest lucru, unei alte persoane care te iubeste. cred, in schimb, ca acest lucru starneste ceva in sufletul celui caruia ii marturisesti suferinta ta, incat ramane sa mediteze. il faci curios, incepe sa te vada altfel, si fara sa vrea, se adanceste si mai mult doar gandindu-te la tine. si poate ca l-ai adus exact unde vroiai, sa te doreasca mai mult ca inainte, sa te iubeasca peste masura, ca apoi sa te faci din nou unavailable.

nu cred ca nu poti sa te indragostesti din nou. nu cred ca poti sa te uiti in ochii mei si sa-mi spui asta. nu cred ca poti sa ma tii de mana sau sa ma saruti sau sa ma mangai fara sa simti ca te cutremuri. pur si simplu, nu cred ca nu poti sa simti.

acum, mai este un singur lucru la care ma gandesc, in incheierea acestui articol: toate acestea sunt lucruri in care nu cred sau in care nu vreau sa cred?