Stau cu ochii cat cepele si ma uit pe peretii camerei slabi luminati de becul din strada. Se aud voci in decorul caminului de vis-a-vis. Alt tembel care s-a imbatat si arunca cu tije de metal in propria masina.
Tropaituri deasupra. Se cearta. In stanga, se aude apa de la chiuveta. In dreapta, vama veche. Jos, liniste deplina.
Meditez. Cu ochii cat cepele. Pe tavan. Ziua de azi. Ziua de maine. El. Ei. Oare ....
Si imi aduc aminte: "Ce ochi negri ai!"
M-am decis sa scriu.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu