Postare noua

de la ultima mea postare si pana azi, am intrat in fiecare zi pe blogul meu cu intentia de a scrie. aveam conturate ceva idei prin cap (oricum imi mai vin si pe parcurs cand scriu) si tot mergeam pe "postare noua" ... in fiecare zi. dar dupa ce intram pe aceasta optiune, nu treceau mai mult de 5 minute si imi dadeam seama ca nu am timp sa scriu, ca trebuie sa plec, stai ca suna telefonul, bate cineva la usa, of, am uitat sa scriu mail-ul, avem sedinta??, nu trebuia sa citesc ceva pentru maine?, am uitat sa sun vreun prieten si tot asa. s-au strans la lucruri ca nici nu stiu de unde sa le apuc.

asa ca da, in sfarsit, azi ... "postare noua" ... pentru ca sunt acasa, in brasov, chiar daca doar pentru cateva ore. pentru ca sunt singura in camera mea si ma inspira becurile de pe drumul de poiana (not so sure). pentru ca ma asteapta un weekend plin si nu cred ca o sa mai am timp pentru nimic, cu atat mai putin sa scriu pe blog.

plec la bucuresti. maine. forumul organizatiilor studentesti din romania. de anul trecut din septembrie tot astept evenimentul asta. sa ma intalnesc cu prieteni din alte organizatii, din alte centre universitare din tara. sa ma documentez. sa particip la sedinte formale, la conferinte. sa discutam, sa aflu o gramada de informatie... acum imi dau seama ca nu imi ajunge un blog intreg sa scriu tot ce vreau, asa ca o sa ma rezum a spune ca sunt extrem de entuziasmata si abia astept. ma simt mandra ca pot participa la un astfel de eveniment. cu siguranta voi veni cu detalii despre cum a fost dupa.

printre altele, azi mi-am dat seama de un lucru, gandindu-ma la ce m-a intrebat o prietena zilele trecute. vorbeam cu ea despre faptul ca se implica si ea intr-o organizatie, lucru care necesita foarte mult timp, efort, rabdare si multe alte lucruri pe care oamenii care citesc acest blog si sunt in ONGS-uri stiu prea bine. si ma intreba ea: sanzi mama, tu cum rezisti ?? o extrem de buna intrebare, la care nici eu nu am un raspuns sigur. dar ce pot sa spun este ca mi-am dat seama azi ca eu functionez la potential foarte bun atunci cand am tone de chestii pe cap (lucru foarte ciudat, te-ai gandi - si mie mi s-a parut la fel). atunci cand sunt linistita si stiu ca nu am cam nimic de facut, in afara de un singur lucru, mi-e atat de greu sa ma apuc. dar daca am si faculte, si proiecte, si organizare evenimente, si iesire in oras cu prietenii, si discutii la telefon si alte "tz" lucruri, parca nimic nu mai este imposibil si reusesc sa fac totul.

dau randament mai bun cand sunt obosita si am multe pe cap. ce concluzie dubioasa, dar este adevarata.

si acum va las pentru ca este cam tarziu, iar maine ma trezesc devreme pentru a pleca. iar weekend-ul ... va fi groaznic de obositor, dar sunt sigura ca va merita!

ps: pentru toti cei care ma intrebau cand mai scriu si ce mai fac, aveti un mic rezumat mai sus. dar va promit ca o sa incerc sa scriu cat mai des si lucruri cat mai "mine" :) v-am pupat!

ps2: sunt cam obosita, sper sa intelegeti ceva din ce am scris ca nu am timp sa verific si asa mi-au venit gandurile.

ps3: gata, ne vedem la bucuresti (care sunteti pe acolo). cius.