Dupa 5 zile

Pauza semnificativa de 5 zile.

5 zile de stres psihic. este cel care ma oboseste cel mai tare. cred ca as prefera sa ridic caramizi. examene si activitati si presa si telefoane. imi sugera un prieten ca atunci cand iau o pauza de la telefoane, sa ma apuc un pic de invatat. macar am ras ....

dar totusi scriu pentru altceva. chit ca imi simt oboseala pana in cele mai ascunse locuri ale corpului, trebuie sa postez.

o zi obisnuita pentru mine se poate compara cu o zi londoneza, nu ca si activitati, ci ca si vreme: dimineata ploua, la pranz e senin, dupa-masa ninge, seara este ceata, iar noaptea nu se stie ce mai aduce. aversele se pot schimba si o data pe ora, sau chiar mai repede.

din fericire, sau din pacate, pentru ca nu stiu daca acestea imi fac viata mai palpitanta sau mai stresanta ... am parte de toate fenomenele posibile.

sunt o persoana care cedeaza foarte greu. imi impun anumite lucruri peste care nu imi place sa trec. sustin anumite principii, ma bazez pe diverse tehnici, iar in principiu, incerc ca fiecare zi sa fie meaningfull.

sunt o persoana norocoasa pentru ca exista alte persoane in jurul meu care se chinuie sa imi faca viata cat mai groaznic posibila, incercandu-mi la fiecare secunda intinderea nervilor.

de asemenea, sunt o persoana norocoasa pentu ca exista in jurul meu alte persoane care ma inteleg si ma sustin, no matter what. persoane pe care le iubesc si carora as vrea sa le pot multumi cu fiecare gest si prin fiecare zambet.

adorm mai mult sau mai putin linistita, cu foaia de hartie si pixul langa pat, pentru ca din momentul in care ma ased in pat si pana adorm, trece aproximativ o ora in care intreaga lume se perinda prin al meu capsor. adorm, gandindu-ma la ziua de maine, la lista cu things to do, la cei care ma vor mai tranti grosolan la pamant si la cei care vor incerca mereu sa ma ridice.

inchei cu un un vers din vescan ....
"uite-ma inca zambesc"