luni, 15 februarie 2010

Am piticul meu

Am observat ca de fiecare data cand am in fata mea sticle de bere, pachete de tigari si multi prieteni, majoritatea apartinand sexului care se holbeaza la/in decolteul meu, isi face aparitia, din dumnezeu stie ce partitie a creierului meu, un pitic. piticul meu. tot sistemul urla: este infectat de gagauaza asta mica.

piticul meu a devenit, cu trecerea timpului, a cantitatilor industriale de alcool si tutun, un pitic profesionist. daca inainte imi erau afectate doar anumite functii (in pricipiu, legate de gura ca o moara stricata, care iti poate spune ce vrei tu, de la cele mai adanci secrete, la cele mai recente barfe, de la cele mai tampite prostii facute vreodata de mine la ceea ce vrei sa auzi de fapt cu adevarat), acum mi-am dat seama ca au inceput si alte lucruri sa cam scartaie.

piticul meu te face sa razi. de mine, cu mine. are o influenta ciudata asupra trupului meu. si nici macar nu stiu unde se ascunde. presupun ca sub invelisul tare care imi sta pe post de cap. o influenta ciudata, chiar malefica as putea spune, pentru ca ma surprind gandindu-ma la lucruri destul de deplasate, la care cu siguranta sistemul meu, singur si neactivat de un pitic nebun, nu s-ar fi gandit in veci. lucruri precum: ce bine ca par geloase, asa si trebuie, era randul meu; uita-te in ochii mei, uita-te adanc, spune-le ce vor sa auda, chiar daca nu este adevarat, hraneste-le curiozitatea stupida: da, ne-am culcat impreuna....

piticul meu detine intreg controlul asupra mea. sunt aparent doar o marioneta pentru el: mainile lui sunt gandurile, emotiile, sentimentele pe care le implementeaza adanc in perceptia mea pana cand am impresia ca erau acolo din totdeauna si ca imi apartin in totalitate; instrumentele sale sunt anexele corpului meu: gura, ochii, talpile. imi poate ghida dintr-un simplu impuls intreaga pozitionare a trupului, iar echilibrul meu normal este dat peste cap.

piticul meu viseaza. viseaza ca intr-o zi, se va pensiona si el. ca marioneta se va descurca si singura. ca nu vor mai trebui scuze penibile pentru a se putea face remarcata. ca in loc sa atraga atentia tuturor, va gasi pe cineva care sa-i atraga ei atentia.

somn usor, piticul meu. poate maine, visul va deveni realitate.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu